Orașul promis (2020)

Valentina Șcerbani

Pendulând între dezamăgire și nesiguranță, între debusolare și dezabuzare, între suferință și disperare, între vis și realitate, fata din roman, Ileana, nu prea are între ce să aleagă. Pentru că orice ar alege e rău și orice ar face e și mai rău. De aceea e și condamnată la inacțiune, devenind prizoniera unui destin nemilos. De care nu e capabilă să se rupă și pe care nu poate să-l schimbe, cu toate că face câteva încercări în acest sens, adevărat că timide. După ce eșuează în câteva tentative de a-și recăpăta libertatea, personajul – narator preferă să aștepte. Să aștepte ca drama pe care o trăiește să ia (de la sine) o altă turnură, poate nu neapărat una fericită, dar o altă turnură. Dar asta nu se întâmplă și atunci durerea mocnită se transformă în suferință, iar drama, într-o tragedie.

  • - Année de publication : 2020
  • - Pages : 0
  • - Éditeur :
  • - Langue : Roumain

A propos de l'auteur :

Valentina Șcerbani :

Valentina Șcerbani s-a născut pe 11 ianuarie 1988, este căsătorită și are un copil. A studiat filologie franceză la Universitatea „Alecu Russo” din Republica Moldova; a obținut o bursă de masterat în mediere culturală inter-mediteraneană la Universitatea Ca`Foscari din Veneția, Universitatea Autonomă din Barcelona, Paul Valéry din Montpellier și Moulay Ismaïl din Meknès. A lucrat mai mulți ani în presa scrisă, radio și TV.

La maison d'édition :

:

3|5
1 avis
1 Commentaires
Laisser un commentaire

Laisser un commentaire

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *

*

  • Florica C.
    2 février 2021

    Ce roman est construit comme un poème en transe et dévoile une atmosphère à la fois sombre et attirante. L’action se passe comme dans un rêve dans lequel se mélange le plaisir et l’inconfort.  Le roman est plutôt placé dans une géographie et un temps hors de l'histoire, bien que suffisamment d'éléments disparates suggèrent que tout se passe dans une ville à la lisière de l'ancien empire soviétique, dans la décennie qui a suivi l'effondrement du communisme, marquée par des traumatismes sociaux (émigration, pauvreté) transposés au niveau familial. La solitude, la maladie et la pluie incessante sont les manifestations d'un monde qui continue sa marche mécanique, expiatoire d'un péché ancestral. Ainsi, une dimension allégorique s'ajoute à la dimension onirique noire du récit.  « La ville promise (par la mère) n’est rien qu’une grande illusion." Déclarait l’auteure quelque part. Le récit d’une absence …omniprésente : de la mère. Cette perte pressentie ébranle tout l’univers de la petite Ileana. La souffrance est viscérale et abstraite à la fois. L’angoisse augmenté par la désagrégation de la matière sous la pluie apocalyptique. Cela dit, ce livre reste difficile d’approche car trop littéraire…